Ce inseamna de fapt abandonarea de tine( in sine)

Viata e o poveste, o piesa de teatru in care in fiecare zi jucam roluri. Sunt momente in care o facem constient, insa sunt si mai multe in care o facem inconstient. Oricum ar fi, viata se intampla, se desfasoara indiferent daca noi miscam un deget sau nu. Ne trezim dimineata si plecam la drum, cu scanteia vieti in noi, cu speranta, cu nazuinta ca aceasta zi va fi una mai buna.

Uneori ne dam jos din pat revigorati dupa o noapte de somn, ca si cum ne mai nastem o data, iar alteori, ne simtim atat de obositi desi am dormit toata noaptea. Totul tine de fapt de rezistenta sau acceptarea noii zile care tocmai se naste. In momentul in care te trezesti obosit/a dupa o noapte de somn intreba-te la ce opui rezistenta?, pentru ca aceea oboseala este energia rezistentei, si vei merge multa vreme cu ea la drum, daca nu accepti ca esti exact in locul in care trebuie sa fii in acest moment. Accepta lucrurile asa cum sunt, fara sa le pui o eticheta, si din acest loc, poti vedea cu claritate, ce anume te indeparteaza de bucurie, si ce anume te apropie. In acest loc, si in acest moment, poti sa vezi lucrurile in ansamblu si ceva in tine se va transforma, urmand ca lucrurile in afara ta sa se transforme. Din acest loc te daruiesti complet creatorului, pentru ca stii ca in final totul te conduce spre binele tau superior, important este sa crezi in iubirea din care ai fost creat/a.

Sunt multe lucruri pe care nu le intelegem despre noi, despre viata, despre univers, pentru ca le gandim cu mintea si mai putin cu sufletul. Ne-am obisnuit sa dam o explicatie din mintea noastra conditionata asupra tuturor lucrurilor, fara a ne uita profund spre  ele sa vedem daca este chiar asa si mai mult decat atat ne-am obisnuit sa cautam mereu sa-I convingem pe ceilalati de adevarul nostru.

Ne vine greu sa abandonam ideile noastre despre cine suntem, despre ceea ce inseamna viata, pentru ca avem senzatia ca ne vom pierde. Si intr-adevar, o vom face. Dar e cel mai minunat lucru care ti se poate intampla, caci pentru prima oara, vei pierde intreaga iluzie, si ceea ce va ramane este adevarul pur despre cine esti.

Nu m-am gandit pana acum, in ce fel am abandonat eu tot ceea ce credeam ca stiu, tot ceea ce credeam ca inseamna viata, in momentul in care am inceput sa redescopar adevarul, insa daca stau sa ma uit in urma imi dau seama ce s-a intamplat.

Pentru mine momentul trezirii a culminat cu momentul cele mai intense dureri si suferinte din viata mea. Si din pacate asa se intampla pentru multi dintre oameni. Insa e total nenecesar.

Nu ai nevoie sa ajungi pana acolo, incat sa te doara atat de tare, incat sa fii dispus/a sa lasi totul deoparte si sa intelegi ca tot ceea ce ai fost pana atunci, tot ceea ce ai crezut pana atunci, nu are cum sa fie calea cea potrivita , pentru ca iti provoaca atata durere.

Nu e nevoie sa faci ca si mine, sa fii macinat/a in interior pentru multa vreme inainte sa poti sa arunci dintr-o data tot ce nu-ti provoaca bucurie si pace si sa spui STOP.

Poti sa o faci chiar acum si chiar aici, si sa nu te doara atat de tare. Poti sa abandonezi sa te abandonezi in intregime chiar acum, lasand spatiu sa apara adevarul pur in viata ta, fara efort.

Cat de paradoxal. Suntem gata sa ne abandonam atunci cand nu mai avem nimic de pierdut, pentru ca deja am pierdut totul, in loc sa ne abandonam  inca dinainte, pentru a ne priva de o suferinta  a mintii in plus.

Oamenii cred ca a te abandona inseamna sa te consideri o victima, sau ca vor pierde orice sansa de a obtine lucrurile si visurile la care nazuiesc. De ce credem asta? Pentru ca mintea noastra este conceputa in acest fel, si ea ne sopteste daca vei ceda controlul, te vei pierde, nu vei mai putea sa ajungi la visurile si dorintele tale, nu vei mai putea sa supravietuiesti.

Aceasta este una dintre cele mai mare capcane care te mentine in lacasul temerilor. Te inteleg perfect daca asta e ceea ce crezi, pentru ca am fost si eu in acest loc pana cand am inteles si am simtit altceva.

Am inteles ca sa te abandonezi in fata vietii, nu inseamna nici o clipa sa te indepartezi de visele si aspiratiile tale, ci dimpotriva, inseamna sa lasi loc gratiei divine sa vina si sa converteasca voia divina in voia ta. Am inteles ca  sa iti fie teama sa te abandonezi in bratele creatorului tau, e ca si cum ti-ar fi teama sa te abandonezi in pantecele mamei tale.

Intotdeauna esti in siguranta, intotdeauna esti iubit/a, intotdeauna esti vazut. De ce ti-ar fi teama sa devii UNUL cu Dumnezeu, cu sursa vietii tale, cu creatorul, cand el te iubeste atat de mult?

De ce nu te-ai odihni in bratele lui, sa vezi ce se intampla?

Siguranta pe care ti-o ofera mintea ta e iluzorie. Cum poate fi ceva bazat pe gandurile care se schimba in permanenta, sigur?

Pe unde sa mai intre gratia divina cand tot calendarul tau pe anul in curs e deja programat? Pe unde sa dai voie minunatiilor care vin dincolo de minte, iubirii, pacii, bucuriei sa intre, daca ti-ai umplut totul? Cum poti umple un pahar care e deja plin?

Intelegi de ce ai nevoie sa te golesti de tot? Intelegi de ce ca sa poti primi aceste binecuvantari ale gratiei divine, sa poti primi iubirea, fericirea, ai nevoie sa fii dispusa sa lasi deoparte poate chiar absolut tot, toate amintrile despre ceea ce crezi ca esti, toate ideile si toate gandurile si sa iti dai voie sa fii din nou, gol/goala, ca un bebelus in pantece?

Fie chiar si pret de cateva zile, sa vezi ce se intampla. Da-ti voie sa ramai din nou in misterul lui ‘’nu stiu’’, da-ti voie sa ramai nimic pentru a te umple cu totul. Da-ti voie sa lasi sa plece tot trecutul, ca pe aceasta poarta deschisa sa patrunda lumina prezentului, bucuria, iubirea, claritatea si pacea.

Nu te mai agata de nimic. Lasa sa zboare totul. Ai incredere macar o data in viata ta, ca esti iubit/a de creatorul tau, atat de mult, incat daca ii incredintezi carma vietii tale, el iti va arata iubirea lui completa,  ducandu-te acolo unde e pace, iubire, fericire, lumina. Nu te speria de cuvantul abandonare, caci el este cea mai mare binecuvantare. Nu inseamna ca nu vei mai avea dorinte, dar inseamna ca nu vei mai avea asteptari.

Nu inseamna ca vei fii pasiv/a in fata vietii ci inseamna ca vei lasa constiinta sa isi faca lucrarea prin tine, si astfel Dumnezeu va pune pacea, iubirea si bucuria in sufletul tau.

Nu inseamna cate vei pierde, desi asa va parea, pentru ca sinele fals si iluzoriu se va dizolva sub aceasta lumina puternica a abandonarii in Dumnezeu, a abandonarii in iubire, ci inseamna ca tot ceea ce e fals nu va putea fi mentinut.  Mintea ta se va speria, insa din ce in ce mai mult vei simti frumusetea acestei incredintari, aceste gratii, acestei reintalniri cu partea divina din tine.

Nu exista o alta cale pentru a te simti intreg. Oricat vei cauta cu mintea, nu vei gasi in alta parte acest sentiment, de reintregire. Vei alerga in zadar, vor trece poate ani, poate vieti intregi, si nu vei reusi cautand cu mintea sa simti intregirea.

Ai sansa chiar acum si aici, pentru ca acest mesaj nu a venit intamplator catre tine, sa te abandonezi, sa lasa viata sa curga prin tine, sa lasi visele tale sa se contopeasca cu cele ale creatorului tau, si sa accepti orice rezultat cu certitudinea ca este binele tau superior.

Exista 3 mari bariere care stau in calea abandonarii noatre in gratia divina: teama, confuzia, si mandria.

Iubirea divina este atat de vasta, incat uneori nu intelegem adevaratul lui inteles, la fel cum nu intelegem sensul abandonarii.

Pot sa   am incredere in Creatie, Sursa, Dumnezeu?

Increderea este un ingredient important atunci cand vine vorba de abandonare

Gandeste-te, nu te poti abandona lui Dumnezeu, pana nu  ai incredere in el, si nu poti sa ai incredere pana nu intelegi ce inseamna de fapt Dumnezeu. Totul este conectat.

Frica te impiedica sa te abandonezi dar  iubirea alunga orice frica. In momentul in care intelegi tot mai mult cum esti iubit de creator, cu atat mai usor, te poti abandona in bratele lui, planului divin, in bratele caii pe care ti-o deschide.

Esti iubit/a, intotdeauna ai fost, intotdeauna vei fi! Tot ce ai de facut este sa ramai in tacere, sa inchizi ochii, sa simti cine respira in corpul tau,  sa iti privesti mintea ta ganditoare, si sa primesti imbratisarea din interior pe care ti-o ofera, in acest loc al misterului, din care poti vedea ca nu esti mintea si nu esti trupul tau. Cum ai putea fi, din moment ce le poti observa?

Teama apare in absenta iubirii. Confuzia apare cand te bazezi pe mintea separate si divizata, iar mandria, apare cand mintea incepe sa creada ca ea e Dumnezeu.

Care dintre aceste lucruri te impiedica sa te abandonezi complet, aici si acum in fata vietii?

Lasa-mi un raspuns si in articolele ce urmeaza, vom dezvolta in functie de ceea ce simti tu, cum puteam sa ne reintregim prin abandonare, depasind tot ceea ce nu ne permite sa ne incredintam cu totul voii divine.

Pentru a te putea sustine, gratia divina are nevoie sa dai glas, tuturor temerilor si trairilor tale. Posteaza-le cu anonim daca inca te temi de judecatile lumii, de judecatile tale si vei primi raspuns intr-un fel sau altul.