Cum iti revii dupa o pierdere?Mi-e teama de evenimente neplacute, caut niste raspunsuri!

lacrimi, pierdere, suferinta

Care e momentul in care cauti raspunsuri?

Plecam la drum cu o tolba de speranta si ne indreptam in ritmul nostru spre a ne indeplini dorintele inimii. Iubesc inceputurile pentru ca poarta cu ele un entuziasm debordant si o putere nemarginita care te conduce aproape fara voia ta spre directia aleasa. Pornim aproape considerandu-ne omnipotenti si atata timp cat ducem cu noi certitudinea ca nimic nu ne poate opri, nimic nu o va face.

Drumul insa nu e de fiecare data lin, pentru ca lectiile de viata nu inceteaza niciodata. Adesea traim si experimentam repetitiv aceeasi situatie pana cand vom fi invatat lectia care se ascunde in spatele ei.

Nu ne place sa pierdem, pentru ca pierderile inseamna durere, inseamna nesiguranta si dezechilbru. Si cum ar putea fi altfel? Atunci cand suferi o pierdere intreg sistemul ti se zdruncina, simtul de sine se clatina si directia clara pe care o aveai devine acum confuza si prafuita. E momentul incepem sa cautam niste raspunsuri.

Insa paradoxal o data cu o pierdere castigam un alt inceput si nu numai. Momentele in care ne oprim sa reflectam asupra scopului vietii sunt din ce in ce mai putine in graba epocala in care traim. Ne indreptam spre noi insine atunci cand a venit momentul sa ne plangem durerea, a noastra sau a celorlalti. Dramele ne sensibilizeaza intr-un mod ironic si au un efect de trezire, insa de putine ori aceasta dureaza.

In societatea noastra suntem invatati la un anumit nivel ce sa facem daca cineva este ranit sau se imbolnaveste. Paradoxal putini dintre noi primesc indicatii despre ce putem face sa ne ajutam pe noi insine atunci cand experimentam suferinte emotionale.

Cand eram bebelusi instinctiv stiam cum sa exprima si sa procesam fiecare emotie pe care o aveam. Daca ne era teama, tipam din strafundul plamanilor. Daca eram furiosi exprima acele emotii instant de asemenea. Trecerea de la bucurie la furie, la teama se petrecea la fel de natural ca o respiratie. Am fost nascuti cunoscand exact adevarata noastra natura care include dreptul nostru natural de a fi iubiti si de a exprima exact ceea ce simtim iar cand am pornit in calatoria vietii aceasta era metoda prin care noi semnalizam o pierdere emotionala intr-o anumita masura.

Pe masura ce inaintam pe drumul vietii ne intalnim adeseori cu experiente pe care le catalogam drept tragice, fie ca le numim lovituri ale destinului sau ne consideram victime ale oamenilor din jurul nostru.

Cum facem fata mental si emotional la asemenea evenimente?

Poate ca am pierdut pe cineva drag sau am fost vicime ale dezastrelor naturale sau am trait orice alta experienta pe care noi o definim ca o pierdere. Este uman sa ne simtim deprimati dupa astfel de evenimente sau este posibil sa ramanem constienti si sa ne pastram totusi atitudinea pozitiva in aceste perioade dureroase? Exista oare o insemnatate mai adanca in spate acestor evenimente tragice?

Mai intai ce reprezinta o pierdere tragica pentru noi?

Conditionarea noastra sociala ne invata sa interpretam evenimente ca moartea cuiva drag, o boala, un dezastru natural, o dizabilitate sau poate chiar o despartire ca fiind tragica. Sa trecem prin suferinta emotionala in aceste cazuri se considera a fi un comportament normal.

Se asteapta chiar sa urmeze un intreg proces care a fost definit ca stadiile durerii si care trece prin urmatoarele stari: negare, furie, victimizare, depresie, acceptare.

Dupa parcurgerea acestui proces speram sa depasim pierderea si sa mergem mai departe. Si totusi majoritatea oamenilor nu ajung pana la a depasi momentul, pur si simplu renunta la un moment dat, intr-un anumit fel la vietile lor, asa cum au fost pana atunci.

Dar ce este pana la urma ceea ce numim noi tragedie, sau unde se naste ea?

Tragedia reprezinta o forma de atasament fata de circumstante. Cand devii atasat de o anumita circumstanta si apoi are loc un eveniment care nu este in concordanta cu asteptarile tale, rezultatul este durerea emotionala. Cu cat mai mare este atasamentul cu atat mai mare este acum durerea.

Am fost invatati pana si modul in care sa percepem si sa ne simtim atunci cand are loc un eveniment.

De exemplu:

Daca pierdem pe cineva drag, atunci etichetam aceste eveniment drept tragedie. Daca cineva strain a incetat din viata eticheta este ‘’stire’’.

A ucide un caine, o pisica reprezinta cruzime. A ucide un animal care e crescut pentru carne il etichetam drept ‘’cina’’.

Conditionarea sociala inca ne incurajeaza sa gandim in acesti termeni. Intotdeauna sunt grupuri de genul ‘’noi’’ versus ‘’ei’’. Suntem incurajati sa fim de partea unui grup de oameni si contra altuia.

Dincolo de atasament

Radacina atasamentului este teama. Fara teama nu exista niciun ataşament fata de o anumita circumstanta, nici o rezistenta emotionala in fata a ceea ce urmeaza. Daca am putea sa ramane deschisi la orice si sa nu ne atasam de nimic, atunci nu am experimenta niciun fel de teama. Daca alegi sa traiesti o viata bazata pe teama, atunci atasamentul e in regula. Dar daca iti doresti sa scapi de aceasta teama nenecesara, aceasta conditionare sociala in ceea ce priveste atasamanetul e necesar sa fie inlaturata si inlocuita cu alegeri constiente.

In loc sa continuam sa vedem anumite evenimente drept tragice de ce nu alegem un context in care sa le vedem ca pe o transformare? Schimbarea este o parte naturala din viata noastra. Poate in loc sa respingi schimbarea ar fi mai bine sa o imbratisezi. In loc sa judecam evenimentele ca fiind bune sau rele putem sa renuntam la judecata si sa le acceptam asa cum sunt, ca fiind o parte iminenta din calatoria noastra prin viata.

Liberul arbitru ne da posibilitatea sa ne alegem gandurile si asta include inclusive contextual. Etichetarea anumitor evenimente drept tragice este o alegere, pe care oamenii cu adevarat constienti ar trebui sa o o evite. Nu esti o victimă a vietii tale.

Uneori te poti simti coplesita de anumite evenimente insa cand iti recapeti constiinta, intotdeauna optiunea de a rectiona mental al aceste evenimente este o posibilitate. Si reactia ta mentala, perceptia ta mentala asupra acestora iti vor dicta reacţia emotionala.

Cu cat opui mai multa rezistenta cu cat mai mare e durerea.Cu cat accepti evenimentele asa cum sunt, ca fiind o parte dintr-un scop mai inalt cu atat experimentezi mai multa bucurie.

Sa presupunem ca ai experimentat un eveniment care poate fi vazut de majoritatea oamenilor drept o pierdere tragica, cum ar fi moartea cuiva drag. Mai intai reactia ta ar fi una inconstienta si probabil aceasta ar fi un mare soc. Insa atunci când iti recapeti constiinta ai ocazia sa te gandesti ce inseamna acest lucru pentru tine. Poti alege contextual social si sa induri o lunga perioada de durere. Poti sa te invinovatesti tu sau pe ceilalti pentru moartea persoanei dragi. Poti suferi ani intregi daca tu alegi asta. Poti chiar sa alegi sa iesi din jocul vietii.

Stiu suna morbid insa modul in care faci fata pierderilor vietii tine de modul in care vezi viata.

De exemplu, in sistemul meu de credinte niciunul dintre noi nu moare cu adevarat. Doar ne schimbam forma. Chiar daca mi-ar lipsi persoana draga mie, partea fizica, conexiunea noastra spirituala intotdeuna va exista si aceasta este cea mai importanta parte din relatia noastra. Conexiunea noastra ar suferi o transformare insa nu ar disparea definitiv.

Ceea ce ti-am prezentat pana acum reprezinta un context centrat pe evolutia spirituala.

Fara indoiala pentru unii dintre voi acest context poate parea de ne acceptat iar pentru altii poate parea chiar atractiv. Totul tine de alegeri din nou. Motivul pentru care eu am ales acest context este pentru ca este generator de putere interioara.

In contextul spiritual orice atasament fata de lucruri sau oameni isi pierde insemnatatea. Indiferent ce se intampla esti capabil sa gasesti bucurie in orice circumstanta. Nu ignor evenimentele care chiar apar drept tragice in lumea fizica insa aleg sa privesc partea buna din ele. Cu totii facem parte dintr-un univers suprem si acolo ne vom intoarce.

Aleg sa vad lumea ca o minunata aventura in locul unei serii de evenimente tragice. Suntem creatori insa nu putem fi decat incepand cu gandurile noastre. In loc sa ne privim drept victime putem alege sa fim creatori si sa privim lumea drept un loc prietenos, nu o jungla.

Victimele nu pot sa salveze lumea. Victimele nu pot pune capat tragediilor. Doar creatorii au puterea de a face aceste schimbari.

Care este alegerea noastra? Alegi sa fi victima inconstienta a vietii tale sau creator constient a ei? Nu exista raspuns gresit sau corect. Ai liber arbitru sa faci tot ceea ce iti doresti. Dar chiar daca negi sa-ti eliberezi intreaga putere, nu poti nega existenta ei.

Cunoasterea este scopul nostru suprem pe acest pamant si o data cu ea evolutia noastra,

Cred cu desavarsire in evolutia noastra spirituala si ma simt datoare sa iti expun si tie aceasta perspectiva si context spiritual.

Ceea ce alegi sa faci cu aceste informatii sunt doar alegera ta

Te las sa meditezi.

Cu drag

Cristina Miculete

Iti mai recomandam:

Energia si gandirea pozitiva-Tehnica de programare mentala

Cum iti influenteaza teama viata

Eu, tu, trecut sau viitor


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/bistimis/public_html/artafeminina.ro/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273