Dragului meu…

Cate ganduri, Doamne… cate ganduri adolescentine si vise frante am in interiorul sufletului meu. Cate vorbe ti-as fi spus, doar ca sa ramai, sa nu imi rupi sufletul, sa nu fiu nevoita, atat de frageda fiind inca, sa simt acea durere imensa, neinteleasa si mult prea crunta… pentru un copil.

Tu, dragul meu, tu … cel care mi-ai facut atat de frumoasa viata, prin clipe atat de unice, incat… as da orice, orice am… sa le mai traiesc o data, alaturi de tine. Din nou sa imi zambesti cu zambetul tau cald, spunandu-mi ca ma iubesti, din nou sa ma cuprinzi cu bratele tale, brate in care mi-am construit un zid de aparare, pe care nu credeam ca rautatea celor din jur il va putea distruge vreodata. Sa imi spui iar, ca ma iubesti… Dar ai plecat, ai plecat ca vantul, lasandu-ma singura, intre acesti patru pereti, cu o mie de ganduri, cu o suta de minute care trec, si trec, si fiecare dintre ele, ma sufoca, ma fac sa strig de durere si sa imi doresc sa vii, sa te intorci in viata mea, pentru ca, tu iubite, tu esti cel caruia i-as da orice, oricat, oricum, oriunde.

Pentru ca asta, e iubire. E iubirea mea, pentru tine, iubirea mea de copil, zambetele mele, fericirea mea, gandurile si visele si toate, toate sperantele mele sunt ale tale. Iubire… e sa te am si sa te mai vreau, sa nu te am … si sa nu te fi uitat, sa te strig, sa te rog si sa te implor sa te intorci la mine, pentru ca m-ai abandonat intr-o lupta pe care amandoi stim ca e imposibil sa o castig, atata timp cat nu mai am iubirea ta. Tu iubitule, tu nu stii cum doare amintirea acelui sarut de plecare, acel ultim sarut prin care mi-ai spus parca, tot ceea ce mii de cuvinte nu aveam cum sa spuna. Si da, mi-ai rupt sufletul prin acel sarut de plecare, si in acelasi timp m-ai facut sa te iubesc, din nou, mai mult si mai mult… Atat de mult, incat sunt sigura ca daca as putea sa nu te mai iubesc, te-as iubi in continoare. Indiferent daca asta ar insemna sa traiesc iar tipand de durere, aruncand lacrimi si sfasiind vise, chiar daca asta ar insemna sa astept din nou, zile si nopti.. sa vii acasa, sa te vad venind, sa imi simt inima batand atat de tare, incat ar putea deveni infricosator, intr-un anumit moment.

Nu stiu de ce mai am putere sa zambesc, pentru ochii celor din jur, cand sufletul meu plange, pentru ca ai plecat si nu stiu cand mai vi. E crud si nedrept sa accept ca momentele cele mai minunate din viata mea au fost minciuni, e crud si nedrept sa ma intreb « De ce ? » dar sa nu primesc nici un raspuns, e atat… atat de crud, si de nedrept, sa nu mai fii aici. Sa ma trezesc dimineata si parfumul tau, care inca imi bantuie camera, care inca se pastreaza in asternuturile patului nostru, sa imi aminteasca de tine, sa imi rupa sufletul, sa ma faca sa ma intreb iar si iar «  Cu ea e la fel ? Simti acelasi lucru cand ea te striga pe nume ? Te saruta si ea, asa cum te sarutam eu ? » . Dar nu mai esti aici sa imi raspunzi, nu mai esti … si nu stiu sa merg mai departe. Nu stiu sa ma lupt cu ura imensa care ti-o port pentru ca m-ai abandonat, si nu doar pe mine. Nu stiu cum sa ma lupt cu iubirea care imi pulseaza inima, care iti striga mii si mii de multumiri pentru fiecare moment in care sentimentele mele de dragoste, de fericire si iubire au atins apogeul maxim. Nu stiu cum sa ma lupt cu decizia pe care sa o iau, asupra vietii pe care noi doi, impreuna am creeat-o, apoi tu, ai abandonat-o in mine, uitand… uitand de noi, de clipele noastre, de tot ce am trait. Iar in mainile mele, am acum, dragul meu, o viata. O viata de care amandoi suntem raspunzatori.

E o viata care nu a gresit cu nimic, e tot ce mi-a mai ramas pur si de neatins din iubirea noastra…si soarta-I sta in mainile mele. Iar eu, iti jur iubite, ca nu stiu ce sa fac cu ea. Nu stiu si nu pot sa renunt la bebelusul nostru, la rodul iubirii ce ne-a legat candva, dar acum ne desparte. Iti jur ca te iubesc, la fel cum il iubesc si pe el, dar nu pot.. nu stiu sa merg mai departe.

Si te rog sa te intorci, aici, alaturi de mine, si de el… pentru ca, tu nu stii, dar noi te asteptam, respirand acelasi aer, imaginandu-ne vocea ta, si te simtim aici… te simtim, inundandu-ne viata …

Diana Fanea

Iti mai recomand:

Ce faci cand esti indragostita?Comunicarea autentica

Gandirea pozitiva:Cum sa zambesti in fiecare zi


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/bistimis/public_html/artafeminina.ro/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273