Mediul suntem noi


Mediul în care trăim inspiră şi expiră ca şi noi, pentru ca este o parte din noi. Mediul suntem noi, cei care ne formăm zi de zi ca OAMENI. Nu degeaba OMUL apare cu majuscule, pentru că adevăratul EL ştie ce înseamnă natura, mediul, nevoile şi bucuriile LUI.
Mediul ne-a fost şi ne este cel mai bun prieten, dar numai dacă ştim cum să-I fim alături, cum să ni-l integrăm.
Personal, sunt o mare susţinătoare a tot ceea ce înseamnă Ecologie- Ecologic.
Sunt foarte dezamăgită când observ zi de zi cum natura este inundată de rău şi afectată de răni: de poluarea cauzată de maşini, de gunoiul ce zace pe străzi, de pădurile defrişate, de florile rupte sau de oamenii care nu ştiu, nu au înţeles că pot proteja mediul ştiind cum să-şi hrănească trupul.
Se afirmă din ce în ce mai mult că mediul trece printr-o continuă stare de degradare. Aş spune NU! Nu mediul este în stadiul de degradare, ci mai degrabă omul pentru că nu a înţeles acel respect de sine şi deci, implicit, faţă de natură.
Omului nu-I pasă!
Şi orice nepăsare nu poate avea decât efecte negative: inundaţii, incendii, crime, oameni maltrataţi, animale chinuite care acum atacă pentru că li s-a invadat habitatul, s.m.d.
Natura însă nu stă degeaba. Îi dă omului şansa să revină la VIAŢĂ.
Unii dintre noi au înţeles că trebuie ‘să-ţi pese’. Pentru că a-ţi păsa de tine înseamnă a-ţi păsa de mediul ce te-nconjoară.
Eu mă consider o veterană în schimbarea modului de viaţă. Şi asta pentru că am înţeles că trebuie să-mi pese încă de acum 10 ani.
Acum 10 ani când nici nu auzisem de noţiunea ‘ecologie’, hrană ecologică, eu am început să pun primele cărămizi la o nouă construcţie de sine: am început cu alimentaţia, schimbând încet- încet, pe etape, toate produsele care-mi erau nocive organismului. Nici prin gând nu mi-a trecut să renunţ, deşi am întâmpinat clipe foarte grele.
Am parcurs un drum anevoios dar sigur, pentru a ajunge astăzi să înţeleg mediul într-un mod aparte, adică să mă simt parte din el, să-I fiu alături, să-l protejez şi în final, SĂ-L OMAGIEZ.
Am câteva îndemnuri nu la adresa celor cărora le pasă şi au făcut totul, ci la adresa celor cărora nu le pasă, celor cărora le lipseşte curajul de a schimba ceva, celor care nu ştiu:
Să protejăm mediul şi animalele prin renunţarea la carne!
Să fim ecologişti prin renunţarea la gaze şi să ne îndreptăm atenţia către hrana nepreparată termic (deoarece hrana preparată termic nu are nici o valoare nutriţională)!
Să protejăm animalele prin combaterea omorârii lor, desfiinţarea grădinilor zoologice şi a Circului, pentru a le lăsa să trăiască în mediul propriu!
Să protejăm culorile naturale ale pădurilor, copacilor, florilor, prin combaterea defrişării, prin grija pentru nelăsarea gunoaielor să zacă pretutindeni, prin plantarea de noi spaţii verzi!
Să renunţăm la maşini (şi la poluarea implicită pe care o emană acestea) în favoarea mersului pe jos cât mai des sau cu bicicleta; să ne petrecem timpul liber în aer liber, contemplând natura prin drumeţii pentru a ne menţine corpul tânăr şi mintea limpede!
Să folosim energia solară, nu să ne ferim de ea!
Să folosim materiale uşoare în construcţie pentru a nu mai afecta solul!
Să renunţăm mai degrabă la construcţii gigant în favoarea spaţiului verde, a parcurilor, a grădinilor, a florilor!
Să reciclăm şi să nu risipim nimic!
Să nu uităm să zâmbim şi să ne susţinem reciproc în acest proces de ecologizare a mediului!
Dar pe parcursul acestui întreg proces de reîntâlnire a omului cu natura, să nu uităm de atitudinea noastră unul faţă de celălalt: să învăţăm ASERTIVITATEA, toleranţa pe toate planurile, începând cu discriminarea de orice fel, până la problema rasială! Aceste aspecte sunt esenţiale în calea spre armonizare.
Atitudinea, comportamentul şi faptele noastre sunt esenţiale astăzi când trebuie să refacem tot ce s-a distrus de-a lungul timpului: armonia dintre noi şi mediu.
Să facem chiar artă din reciclare, din valorile mediului, din componentele sale!
Pentru că sunt o susţinătoare a mediului şi produselor ecologice, am considerat că nu pot sta deoparte, ci pot contribui pe acest plan prin artă, mai precis prin design vestimentar.
Şi pentru că reciclarea este sinonimă cu ‘a-ţi păsa’, este benefică, atât pentru mediu, cât şi pentru tine.
Reciclarea reprezintă un sfârşit şi un început.
Pentru mine, reciclarea a însemnat creativitate în modă. Haine vechi, care par ieşite din uz, au constituit punctul de plecare spre nou, spre o contorsionare a materialului deja lucrat: fusta ce avea să fie geantă sau pantalon, cămăşi ce aveau să devină fustă, eşarfa ce îi urma bluza, funde devenite rochie, s.m.d. Astfel că majoritatea pieselor mele vestimentare ce formează colecţia, au purtat un chip total diferit.
Acum, printr-o imaginaţie debordantă şi un stil aparte (rebel, independent), au căpătat noi forme şi personalităţi.
O bluză?
O fustă?
Aripi aşezate cuminte la locul lor?
Astăzi le recompun: extrag verdele din albastru şi joc jocul luminii noi trecând prin forme vechi.
Reaşez,
Reaud,
Revăd,
Recombin,
RECICLEZ.

În afara alegerii unui stil de viaţă sănătos şi armonios, a susţinerii lui, am ales să-mi exprim talentul şi pasiunea, să iau atitudine prin crearea colecţiilor vestimentare, care reprezintă un manifest la adresa risipei de orice fel, o idee în exersarea creativităţii, în a transforma vechiul în nou, în a crea artă.

Această acţiune este un îndemn la dezvoltarea creativităţii prin protecţia mediului, prin respectul ce I se cuvine naturii înconjurătoare.
Să nu uităm că trebuie să luăm atitudine în beneficiul mediului, şi deci, în beneficiul nostru!

Autor: Ana Nedelcu