Lectie de viata:Ne-am despartit si acum?

dupa despartire

Draga mea, astazi vin in fata ta cu o confesiune, o marturie a unei iubiri ce m-a lasat cu un gust amar. Astazi nu-ti voi vorbi de tratamente de infrumusetare, nu-ti voi da sfaturi despre nimic, te las doar sa tragi concluzii.

In urma cu o saptamana, am pus capat unei povesti de iubire de un an jumate, o poveste cum nu mai visasem, o poveste ce-mi dadea aripi. A fost o poveste de iubire consumata la distanta, o poveste cu multe bucurii, o cerere in casatorie,  mii de planuri de viitor si ganduri frumoase. Nu as fi crezut niciodata, dar ochii care nu se vad chiar se uita. Si nu, nu te gandi ca se uita definitiv, pentru ca e imposibil, dar in momentele de slabiciune, uiti de cea care te iubeste cu adevarat, de cea care ti-a schimbat viata oferindu-ti atat de multa iubire cum nu ai fi visat vreodata. Da, e vorba de mine, e vorba de alte sute de fete, femei care au trecut prin asta la un moment dat. Am ras impreuna, am plans impreuna si am sfarsit prin a ne desparti definitiv si fara nicio sansa de impacare. Ai ghicit, am fost inselata, tradata de cel pentru care as fi facut orice, de cel pentru care mi-am pus in joc toata increderea, ca apoi sa raman dezarmata in fata faptului implinit.

Degeaba au curs lacrimi, degeaba au fost nopti de suferinta si durere, nimic nu imi poate aduce inapoi incredere ce o aveam, nimic nu va mai fi la fel. Am plans si am fost furioasa, nu ma puteam ridica de acolo de jos, acolo unde m-a trantit cand m-a tradat, pana cand intr-o dimineata mi-am spus ca nu mai vars nici macare o singura lacrima, nu ma mai autopedepsesc pentru ceva care nu merita, pentru o greseala in care nu am nicio vina.

Asadar, m-am trezit, mi-am facut un dus, m-am machiat si am iesit sa ma plimb. Ma simteam mai frumoasa ca oricand, mai increzatoare in mine ca niciodata, cu toate ca sufletul era la o rascruce de drumuri si nu isi gasea calea cu niciun chip. Soarele de afara mi-a patruns in suflet si mi-a vindecat ranile adanci, a fost ca un pansament pentru durerea ce ma chinuia atat de tare. Atunci am luat o decizie.

Viata nu se opreste in loc pentru o iubire, oricat de mult doare trebuie sa mergi mai departe, oricat de mult te chinuie, ai dreptul sa iti pui ordine in ganduri, sa iti recastigi increderea. Mi-am amintit de planurile mele de viitor, de postulatele mele si atunci mi-am dat seama ca toata energia negativa pe care o am acum in mine trebuie sa o canalizez catre ceva constructiv, catre o munca asidua de a-mi atinge scopurile, de-a reusi in tot ce mi-am propus, pentru a-mi fie mie bine, pentru a avea viitorul pe care mi-l doresc. O sa ma intrebi daca acum mai sufar, daca ma mai gandesc la el. Da, inca mi-e greu, inca ma gandesc la el, nu pot sa mint sa spun ca m-am vindecat cu totul, insa incerc mereu sa imi gasesc ceva de facut pentru a nu ma mai gandi, pentru a nu-mi mai plange de mila. Cu siguranta imi voi aminti de el cand voi vorbi despre incredere.

Stiu, draga mea, ca si tu ai fost pusa la un moment dat in fata faptului implinit si nu ai stiut incotro s-o apuci, stiu ca si tu ai fost la fel de dezamagita ca si mine, la fel de pierduta in lumea asta. Mai stiu si ca acum iti este bine, ca daca nu ai reusit inca sa treci peste, vei lua decizia potrivita pentru a te simti mai bine, pentru a-ti fi tie bine. Nu uita, tu nu ai nicio vina, nu te pedepsi singura plangand nopti la randul, facandu-ti sange rau, mintindu-te pe tine insati ca merita o alta sansa. Nu, nu merita, oricat de mare ar fi iubirea dintre voi, relatia nu va mai fi la fel, tu iti vei pierde cu totul increderea in el, vor incepe prea multe certuri de aici si nimic nu va mai fi ca la inceput. Comunicarea in relatie va avea de suferit. Prefer sa raman cu o imagine frumoasa a relatiei, prefer sa raman cu un gust amar doar dupa tradarea ce am gustat-o din plin, insa restul amintirii vreau sa ramana asa cum a fost… revigoranta si sincera ca o dimineata de primavara. Cauta partener, de data asta unul care ti se potriveste.

Te las cu bine, draga prietena, te las in  grija soarelui ce iti va lumina si tie sufletul si chipul atat de improscat cu amaraciune.

Traieste

Adela