Despre iubire. Realitatea sau imaginatia in iubire?

ziua_indragostitilor_441

Asta e realitatea!

Setea mea  de implinire nu este niciunde mai puternica decat in viata romantica.

Tot ceea ce imi doresc in viata este fericire, iubire.

Prea mult am fost fortata sa impart patul cu cineva care nu-mi intelege sufletul.

Ratiune sau abandonare  intr-un fatalism inerent al romantismului?

De unde apare iubirea si in ce fel reuseste ea sa-mi satisfaca nevoile fara a ma lasa prada dependentei emotionale, a pierderii absolute de sine?

Cum sa iubesc astfel incat sa nu asociez sentimentul de iubire cu suferinta?

Pe cine iubesc?

Ce vad la el?

Ce fac daca sentimentul dispare?

La ce transformari ma supune aparitia acestor senzatii care indica ceea ce limbajul  exprima ca ar fi dragoste?

O multime de intrebari , multe variante de raspunsuri, multe experiente , poate pentru mine vindecatoare, poate pentru tine in curs.

Orice etapa din viata , orice experienta are dupa parerea mea invataminte pe care cand se trage  cortina e bine sa le notam undeva in mintea noastra, in ratiunea noastra, ea fiind singura pe care o putem controla.

Desi invatamintele despre iubire ar putea fi atribuite inimii, educarea nu ajunge decat la nivelul ratiunii.

De cate ori ti s-a intamplat sa iubesti si apoi cand totul s-a termnat sa asociezi dragostea cu suferinta, de cate ori ti s-a intamplat sa il cataloghezi pe cel care nu-ti mai dat iubire la un moment dat drept fiind el cel rau, el imoral, el insensibil pentru ca nu mai poate sa-ti ofere ce ti-a oferit candva?

De cate ori te-ai indragostit cu adevarat de El real si nu de imaginea ideala a barbatului care ti-ai dori sa apara in viata ca urmare a nevoilor tale?

Ne indragostim sperand ca nu vom gasi in celalalt ceea ce stim ca se afla in noi, toata lasitatea, slabiciunea, compromisul.

De multe ori cand am iubit am spus el e dragostea vietii mele dar astazi am in fata o afirmatie care pune la indoiala toate credintele de acum si incep sa constientizez ce alta data am fost oarba sa vad. Fericire, iubire… intotdeauna par sa fie aproape. Ti-l spun si tie.

‘’Pana nu ai murit( iar atunci devine o imposibilitate practica) este dificil sa spui ca cineva e iubirea vietii tale.’’

Pe drumul vietii sunt presarate o multime de oportunitati iar ceea ce face diferenta dintre ele sunt alegerile noastre.

Despre iubire: Cand noi ne indragostim de cineva de fapt reflectam nevoile noastre asupra persoanei care apare si dragostea apare ca urmare e nevoii disperate de afectiune sau dragoste, pasiune sau dragoste.

E greu sa distingi intre acestea si nu am dreptul sa iti dau o definitie clara pentru ca totul depinde de punctul tau de vedere. Eu poate dau  alta valenta fericirii, iubirii decat tine.

Bun.

Mi-am pus aceste intrebari pe parcursul experientelor si cu trecerea timpului si m-au afectat poate fara sa fiu constienta de ceea ce inseamna si cazand in pacatul de a confunda dragostea de multe ori cu imaginatia. M-am pierdut in fatalismul romantic, am uitat de cine sunt eu, am ignorat ratiunea, am iubit abandonandu-ma pe mine si reinventandu-ma intr-un nou concept numit ‘’noi’’. Am crezut ca el e dragostea vietii mele, mi-am facut planuri, am trait in viitor cu imaginea clara a construirii unui singur individ.

Am idealizat!

Mi-am tradat autenticitatea!

Mi-am abandonat libertatea!

M-am autosabotat!

Am transformat iubirea in suferinta!

Am schimbat binele in rau!

Am alterat moralul in imoral!

M-am sinucis!

Am facut toate aceste greseli care intr-un final m-au condus spre un singur rezultat, cumplitul sentiment de abandon cand dragostea mea n-a mai fost impartasita, suferinta, lacrimi, izolare, dezamagirea, teama si respingerea de a mai imbratisa acest sentiment vreodata.

Vin si te intreb? Asta crezi despre iubire? Asta vrei sa experimentezi? Ai asociat vreodata sentimentul de dragoste cu suferinta?

Tu pe cine iubesti? De ce te-ai indragostit de el? Ti-ai legat fericirea si iubirea de el?

Stiu din afara parea asa de intreg, din afara parea a fi partenerul perfect, echilibrat emotional in vreme ce tu te simteai atata de ratacita. A fost ca un miracol! Daca sunteti impreuna si acum, fericiti, daca in continuare va completati, aveti aceleasi interese, va plac aceleasi lucruri, impartasiti aceleasi nevoi si in continuare beneficiati de suprema valoarea libertatii, si ati reusit sa faceti fata micilor diferente prin umor atunci nu mai continua sa citesti acest articol.

Daca relatia ta s-a schimbat mult de cand v-ati cunoscut, daca tii cu dinti sa schimbi si sa readuci acel sentiment in viata ta pe care l-ati experimentat la inceput, ati semnat un acord in a va intalni politicos dimineata la micul dejun sau seara la cina si in rest te simti emotional neimplinita  poate ar fi cazul sa iei masuri. Am o veste trista pentru tine: dragostea unuia dintre voi a murit.

Daca el nu te mai iubeste, intreba-te ce motiv ai sa-l tii langa tine? Ai putea sa raspunzi: ‘’Eu il iubesc’’, dar e un motiv suficient de bun ca el sa iti ofere din nou dragostea pierduta?

Nu cred!

Te intrebi unde vreau sa ajung? Iti spun imediat! Vreau sa intelegi ca lipsa de dragoste, dragostea neimplinita, sau dragostea pe care de fapt in majoritatea timpului o asociezi cu suferinta nu se bazeaza pe scuze sau nu este un fruct a soartei hotarate impotriva ta ci este urmare a alegerii pe care ai facut-o la inceput.

Am idealizat: Ce inseamna asta? Deseori cand te indragostesti, cand incepi acea dragoste imatura in care doar te lasi purtata de val, ai tendinta de a-ti idealiza partenerul. Iti doresti asa de mult ca cineva sa apara in viata ta sa-ti satisfaca setea de dragoste, de afectiune incat lasi la o parte toate intrebarile, toata ratiunea si tot ce te intereseaza este ca si el sa-ti raspunda cu aceleasi sentimente. Incepi sa il analizezi, incepi sa vezi ce-i place iar dorinta te impinge spre a doua greseala majora:

Iti pierzi autenticitatea: Nu-ti place ciocolata dar daca el te intreaba te grabesti sa spui  ca e favorita ta, lui ii plac filmele de actiune, tie iti plac comediille dar renunti in favoarea lui.

Stati impreuna in dormitor si tu asculti muzica clasica in timp ce el citeste reviste de masini. Daca il deranjeaza te va anunta si tu vei opri muzica. Uneori din sentimentul de inferioritate fata de partenerul tau chiar incepi sa tranformi intrebarile de genul: Cum mi se pare mie rochia mea? In intrebari de genul: ‘’Cum i se pare lui rochia mea’’? in loc de ‘’Cum mi se pare mie rochia mea’’? ,Ce i-ar face lui placere in loc ‘’De ce mi-ar face mie placere’’? ,’’Cine sunt eu pentru El’’? In loc de ‘’Cine sunt eu’’? Pur si  simplu incepi sa anticipezi tot ce i-ar placea lui si renunti la tine si procesul de repetitivitate inceput se continua pe toata perioada relatiei.

Mi-am abandonat libertatea. Da il iubesc asa ca aleg sa imi abandonez toti prietenii, cand ma intalnesc cu ei sa vorbesc intr-una despre momentele speciale dintre noi doi, despre limbajul familiar si lucrurile marunte care ne apartin numai noua, aleg sa renunt la ceea ce imi place mie pentru binele ‘’conceptului de noi’’  din teama ca poate s-ar supara daca as face ce imi place mie, sau ca nu e adecvat sa fac asa ceva din moment ce noi doi ne iubim.

Faptul ca-l iubesti  si ca devii dependenta de fiecare particica a corpului si sufletului lui in fiecare clipa nu-ti va aduce nimic pozitiv. Stiu e frumos pentru frumusetea pe care i-ai atribuit-o tu, prin modul in care te face sa te simti, vezi in el intruchiparea viitorului tau, insa ramai constienta ca poate intr-o zi iubirea unuia dintre voi nu va mai exista, si e mai greu sa te reinventezi dupa o dezamagire in care fiecare loc, fiecare obiect, fiecare eveniment il asociezi cu dragostea ta pierduta. Pastreaza-ti individualitatea! E important sa-l iubesti si cand e langa tine si cand nu e  langa tine! E important sa poti trai si cu el fericita dar sa poti trai si cu tine insati fericita!

M-am autosabotat. Asa cum medicul poate detecta simptomele unei boli la fel si indragostitii detecteaza cand ceva nu mai e cum era. Apar furii, emotii negative, pe care e bine sa le spui in momentul in care apar, sa le accepti si sa incerci sa le rezolvi daca amandoi inca puteti oferi iubire celuilat. E atat de simplu si de inutil sa le atribuim celorlati defecte, sa ne mintim ca ei sunt vinovati daca nu ne mai pot satisface o anumita nevoie, sa acuzam si continuam fara a constientiza problema reala si accepta adevarul.

Am transformat iubirea in suferinta. Din pacate copilaria poarta o amprenta asupra alegerii tale inconstiente a partenerului. Devii dependenta de iubirea tatalui care nu ti-a oferit emotional ceea ce aveai nevoie si de aici s-a nascut sentimentul ca nu meriti sa fii iubita. Priveste in copilaria ta si vezi daca nu cumva modelul familiei disfunctionale in care ai crescut isi pune amprenta asupra modului in care iti alegi partenerii. Invata sa te iubesti pe tine insati! Esti minunata! Repeta aceste afirmatii pentru a sterge patternul inconstient ca nu meriti sa fii iubita din coplilarie. Inceteaza sa mai suferi alegand gresit indragostindu-te de un barbat care nu-ti poate da ce vrei cu adevarat.

Am schimbat binele in rau.  Ce faci daca sentimentul dispare? Ce faci daca cel caruia i-ai oferit iubire  e incapabil sa-ti raspunda intr-o zi cu reciprocitatea sentimentelor? El devine persoana rea si tu persoana buna nu? El devine vinovatul si tu victima?  Confunzi nevoia ta de iubire cu nevoia de a iubi pe cineva anume? De ce il condamni pe el daca alegerea  a fost a ta? Daca dragostea ta s-a nascut din nevoile tale de fericire,  iubire. Cat timp a putut sa-ti ofere a fost bun? Acum e rau? Din pacate se intampla adesea ca dupa despartire, sau daca unul din parteneri nu mai e capabil sa ofere ce oferea inainte sa fie acuzat, blamat. Constientizeaza ca nu e vina lui, incearca sa te gandesti ca poate esti prea speciala pentru ca el sa te inteleaga sau poate imaginea pe care tu i-ai atribuit-o lui sau dragostei lui inca de la inceput nu a fost reala.

Mergi mai departe! Aminteste-ti acest citat despre iubire:  ‘’Pana nu ai murit este dificil sa spui era iubirea vietii tale.’’J

Am alterat moralul in imoral: Incercam sa devenim intelepti in iubirea atunci cand ne dam seama ca nu ne-am nascut stiind cum sa traim. Il numim imoral pe cel care nu ne mai ofera dragostea de care avem nevoie, care respinge gesturile noastre de afectiune, atentiile pe care I le oferim zilnic? Oare nu e meritul meu sa fiu iubita si de datoria lui sa ma iubeasca? Raspunsul este nu. Poti sa-l numesti imoral pentru ca ai facut sacrificii pentru el, ca i-ai dat atentie, timp, energie, efort  dar  relatia a fost reciproca, si tu ai beneficiat de dragoste, atentie, timp in trecut. E alegerea ta daca preferi sa ramai blocata aici, intr-un comun acord de insatisfactie emotionala sau  mergi mai departe.

M-am sinucis! Mental, fizic, emotional uneori neintelegerea tuturor greselilor de mai sus, te duce la ideea ca nu merita sa mai traiesti in momentul in care conceptul ‘’noi ;; se destrama, in momentul in care unul din parteneri nu mai e capabil sa ofere acelasi sentiment pe care il ofera celalalt.

Poti trai o iubire imaginara, aruncandu-te in idealizarea relatiei fara  a fi cat de putin rationala si poti ajunge sa cazi in agonie la fel de usor, sau poti nota invatamintele iubirii si a stabili rational Ce cauti in relatie? .

Plaseaza iubirea undeva intre imaginatie si realitate!

Pe curand!

Cristina