Sentimente colorate

Ieri ma plimbam pe strazile parca plictisite ale cartierului meu.Oameni erau destui…fete, baieti dar parcă nu mă regăseam în niciunul dintre ei. Nu aş vrea să afirm, dar mă simt diferită de toţi. Nu din punct de vedere al aspectului fizic sau al capacităţii intelectuale.

Nu…pur şi simplu al viziunii asupra vieţii. Sau oare toţi dintre noi ne dorim acelaşi lucru, dar acel ceva nu ne lasă să ne deschidem sufletele şi să ne bucurăm de lucrurile cu adevărat preţioase ale vieţii…. Pfff…. Viaţa… ce “sentiment” straniu. Mulţi ar considera banal zâmbetul unui copil, deşi nu este. Lucrurile simple ale vieţii sunt cele care îmi dau satisfacţia împlinirii ca om, ca fiinţă: O caramea turtită, scoasă din buzunarul pantalonilor, alături de câteva scame, o legătură de flori moleşite în palmele lui moi, minuscule, catifelate, o invitaţie la jocul pe care se pregăteşte să-l înceapă cu prietenii… Ce lucruri frumoase… Aceasta e viaţa, pe care, mulţi o tratează cu indiferenţă. Atunci, de ce înca se mai întreabă oamenii cum de a trecut pe lângă ei? De ce îşi doresc o soartă mai bună, dacă tot ceea ce fac, din păcate, este să-şi irosească secundele, minutele, zilele, anii…întreaga viaţă ?

Ce mă surprinde cel mai mult la noi: că trăim ca şi când nu vom muri niciodată şi murim ca şi când n-am fi trăit vreodată. Dacă am şti să profităm de fiecare ocazie, cu siguranţă nu am mai tânji după acei ani când, “ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”, cum afirma Creangă.

Eu înaintez în viaţă. Voi continua să traiesc, să iubesc, să zambesc şi să mă bucur de toate lucrurile mărunte ale vieţii, căci ele sunt cele care îmi umplu sufletul de împlinire, de împlinirea fiinţei care o reprezint, indiferent de vârsta care o port. Am un trecut frumos si pentru a nu rămâne mai prejos, încerc să imi fac viaţa la fel de frumoasă, cum ştiu eu mai bine. Vreau doar să traiesc fără regrete, să mă bucur de fiecare clipă pe care viaţa mi-o oferă şi să fiu mulţumită de ceea ce am făcut şi fac, fara sa-mi trec degetele peste obrazul ud…Doresc o viata LIBERA , caci asta m-ar face sa fiu fericita, sa zambesc fara sa existe temerile zilei de maine…nu vreau sa par Emo…nu…sunt doar trista…trista ca nu am reusit sa fac ce imi place cu adevarat in viata.Nu-mi place sa caut vinovati.Probabil sunt eu, sau parintii mei care m-au tinut cam mult in frau si nu am putut trai la maxim anii adolescentei cu plimbari la mare, la munte…stiti si voi…asta e distractia la 20 d ani…

Ar fi multe de zis, dar nu mai are rost.Sper ca nu v-am plictisit.Sunt doar gandurile mele si sper ca intr-o zi sa castig concursul dar cu o poveste fericita, opusa prezentei( sa fiu si putin amuzanta, o latura buna de-a mea) . Va pup! Bafta!

Marin Ramona

Iti mai recomand:

Sentimente si emotii:cauti fericirea?

Tu cand incepi sa traiesti o viata minunata?

Cum sa ai o viata feminina de calitate?