Suferinta ta depinde de unde te gasesti in raport cu scena vietii

6574254-red-velvet-curtain-opening-scene-made-in-3d

E ora 6 dimineata. Nu am mai scris de  vreme suflet drag. Am fost prinsa in experientele vietii, acest carusel de intamplari, dezvaluiri, descoperiri care ne-a fost oferit in dar pentru a gusta  putin cate putin cum e sa fim si ingeri si oameni.

Am alergat, am plans, am ras, am descoperit, mi s-au dezvaluit multe in ultima vreme. Am observat si am trait cum ramanem de multe ori prinsi in acest vis , in aceasta poveste, in aceasta pelicula pe care o numim viata.

Cortina s-a deschis in momentul in care am venit pe acest Pamant si in timp pentru multi dintre noi a devenit invizibila.

O Doamne, de cate ori uitam ca am acceptat sa jucam aceasta piesa de dragul jocului, de cate ori uitam ca tot ceea ce traim nu e altceva decat ceea ce ne-am dorit inainte sa urcam pe scena, si cata suferinta ne provoaca aceasta amnezie.

E uimitor in cate ipostaze, cate cadre, cate acte ne au ca protagonisti si cat de divers e totul, cat de interesant, cat de frumos si cum de multe ori avem un val imens care acopera aceasta realizare.

Partea cea mai interesanta intervine atunci cand in timp ce suntem in rol, incepem sa tesem o alta piesa, cu alte dorinte, cu cu alte iluzii, cu alte vise. Si astfel traim vis in vis, in vis, in vis, in vis intr-o roata nesfarsita.

Si daca mergem  continuu de-a lungul acestei roti, cum ne putem astepta sa gasim vreodata un capat de linie, sau cum ne putem astepta ca mergand sa putem sa gasim linistea si implinirea, iubirea, bucuria?

Imi imaginez acum un catelus pe care il pui in interiorul unei astfel de roti. Va da mereu din picioare pentru ca ii e teama sa nu cada, sa nu se loveasca, sa nu sufere.

Asa suntem si noi, oamenii si mi se pare fascinant.

Oare de ce nu putem vedea, ca daca ne-am opri, daca nu am mai face atatia pasi, nici roata nu s-ar mai invarti, si am putea avea liniste, si pace si siguranta si chiar bucuria reaxarii, sau daca am pasi doar putin in afara rotii, am putea realiza ca totul depinde pozitionarea noastra. Roata aceea , de care ne e teama, pericolul acela pe care il percepem cand suntem in interiorul rotii, dispare imediat ce noi ne-am oprit.

Fara noi, nimic nu se invarte. Fara noi nimic nu se intampla, fara noi, nu exista acea agitatie si goana, si nu exista cautarea unei destinatii, si nici teama caderii.

Dar stiu ca nu poti intelege asta pana cand nu-ti parcurgi propria calatorie, si esti prins in acest vartej

Mi-am dat seama in ultima vreme, ca de multe spunem, ca ii intelegem pe ceilalti, ca stim ce simt, ca ne imaginam cum e, dar adevarul este ca nu avem nici o idee. Nu putem sa spunem niciodata ca ne imaginam cum e in locul altcuiva, in rolul altcuiva, daca noi nu am trait acel rol.

Ma uit in jurul meu si vad ca multi oameni nu-si pot imagina cum e sa iti traiesti fiecare zi dupa zi, fara sa ai un plan pentru ziua de maine.  Ma uit in jur si vad ca oamenii te privesc din afara si cred ca stiu care e viata ta si cum e, si atunci cand le spui adevarul nu il cred, pentru ca deja si-au format o imagine despre cum cred ei ca stau lucrurile.

Ma uit in jur si vad cat de mult ne bazam pe forme, pe aparente, pe pareri, in loc sa vedem esenta lucrurilor .

Si totusi, totul este perfect asa cum este. Dincolo de toate acestea exista o ordine perfecta, care include diversitatea si unitatea, care include infinite moduri in care lumea poate fi vazuta, care include totul si nimic.

Traim intr-o lume a gandurilor de multe ori, si fara sa ne dam seama ajungem in loc sa traim viata, sa gandim viata, sa-I punem etichete, sa ne luptam, sa opunem rezistenta, sa cautam altceva, in loc sa gustam fiecare inghititura, cu constienta faptului ca daca noi n -am fi vrut sa jucam acest joc, atunci el nu s-ar juca.

E greu de crezut pentru mintea umana, acest instrument extraordinar, aceasta jucarie complexa si diversa,  insa ca noi ne-am putea dori uneori sa traim tot ceea ce traim.

In clipele in care simtitm ca nu mai stim ce sa facem, ca totul pare atat de greu, in clipele in care obosim de atata  cautare fara a gasi ceea ce cautam, ne simtim pierduti, rataciti, tristi si napastuiti.

In aceste clipe ne intrebam, care e sensul, unde e sensul, ce am facut , unde am gresit, de ce nu poate sa fie usor, insa in acelasi timp, daca ar fi totul liniar, acesta ar fi motivul pentru care ne-am plange.

Sa dansezi cu viata asa cum vine, inseamna sa fi inteles ca tu nu esti in interiorul vietii ci viata e in interiorul tau.

Sa poti sa te opresti un pic din a face mereu pasi spre ceva, reprezinta cea mai mare descoperire pe care ai putea sa o faci vreodata.

Toate experientele vietii sunt minunate, intr-un fel sau altul,,  si da, nu au niciun sens, in genere, si prin definitie, ele se nasc fara sens ci doar pentru a exista. Sunt inocente de sens, sunt goale de neplacere  sau placere, sunt dincolo de frumos si urat, sunt  pur si simplu asa cum sunt.

O Doamne, daca am putea sa vedem asta tot timpul!

Am cunoscut o multime de oameni in ultima vreme, dintre cei mai diversi si ii iubesc pe toti, fie ca ii stiu de doua zile, sau de mai mult din ceea ce numim noi timp.

Am vazut atatea personaje, si fiecare in felul lui are un farmec aparte, si poate daca i-as fi privit prin ochii de altdata , i-as fi selectat, spunand ca de extraordinari sunt unii si cat de ciudati, urati sunt altii.

Ce bine ca pot vedea acum cu ochii inimii, caci oriunde merg ma simt ca intr-o mare familie. Ce bine e cand poti vedea ca suntem cu totii personaje in acest joc, si ca dincolo de aceste personaje, suntem toti extraordinari, suntem toti minunati, suntem toti atat si atat de frumosi si curajosi.

Ce bine e sa vezi cu inima!

Ce lume minunata si ce frumos e sa poti sa treci peste toate barierele pe care ni le punem, cand ne consideram straini unii de ceilalti.

Vor fi oameni care nu te vor intelege, dar ii vei iubi oricum, vor fi oameni care iti vor adresa tot felul de apelative, dar ii vei iubi oricum, vor fi oameni cate te vor judeca, care te vor acuza, care te vor provoca, dar in spatele tuturor acestor interactiuni, in spatele tuturor acestor schimburi de replici din piesa pe care o jucam, putem simti mereu cine suntem cu adevarat.

Caci da, suntem oameni, in aceasta piesa, dar dincolo de ea, de orice inceput si sfarsit, suntem doar un mare suflet, impreuna, suntem un mare inger in care traiesc toti ingerii, suntem un mare Dumnezeu in care traiesc toate picaturile din Dumnezeu.

Prin ochii fiecarui privitor, sufletul se priveste pe sine in oglinda. E extraordinar sa fii om, dar e paradisul sa treci dincolo de acest statut si doar sa fii una cu totul,

Nimic din ceea ce consideram tragic nu e real, nimic din ceea ce credem de nerezolvat isi poate gasi rezolvarea. In  acelasi timp totul e atat de real si ceea ce credem de nerezolvat, nu poate sa isi gaseasca rezolvarea.

Depinde de unde te uiti. Daca vei pastra mereu constiinta ca exista o cortina care integreaza tot ceea ce traiesti  acum, roata vietii  nu te va atinge in niciun fel, nu va aduce cu sine, teama caderii, drama personajului pe care il joci, cautarea epuizanta zadarnica, si zbuciumul neincetat al acestei calatorii.

Daca in  fiecare intalnire, in fiecare discutie, ai ramane putin intrebandu-te, ce rol joci acum si ce rol joaca cel cu care traiesti experienta, ai putea sa redescoperi bucuria jocului  fara sa iei totul atat de in serios.

Nimeni nu poate juca in piesa ta de teatru daca tu nu ai ales sa fie acolo. Chiar si cel mai enervant om pe care il cunosti, chiar si cel care ti-a provocat durere, chiar si experientele care in ruptul capului nu intelegi cum ai fi putut sa ti le doresti.

Totul pace parte din planul tau maret, dintr-o calatorie ampla, cu multe si multe acte, care sa iti arate din ce in ce mai multe, si sa te ajute sa reconstituiesti drumul inapoi spre casa, spre integritate, spre adevarata dimensiune a fiintei tale.

Care sunt acele aspecte care te supara in viata ta in acest moment, gaseste-le si da-ti seama ca le opui rezistenta, si aceasta rezistenta iti cauzeaza durerea.

Da-ti seama ca aceste evenimente si experiente sunt asa cum sunt, si doar tu le dai sensul pozitiv sau negativ. Gaseste cheita  din fiecare clipa, si bucura-te, danseaza cu valul pentru ca ai descoperit ca esti aici doar in vizita, pentru ca ai descoperit ca esti om , si om inseamna doar un personaj intr-o piesa, intr-un vis, intr-o calatorie. Bucura-te cand iti amintesti ca esti mai mult decat atat, ca nu mori niciodata in esenta, ca nu ai inceput si sfarsit, ca vesnicia si lumina , iubirea si viata sunt aevarata casa.

Vreau sa-mi povestesti cea mai mare provocare din ultima vreme si sa vedem impreuna ce simti in legatura cu aceasta situatie, pentru ca aici sta cheia.

Lasa-mi un comentariu mai jos, si spune-mi care e rolul cu care te-ai identificat atat de mult, incat nu mai vezi cortina?

 

Te imbratisez cu iubire

Shanti

 

Beneficiaza de pachetul promotional de evolutie personala  care te va duce la reducerea suferintei din viata ta chiar acum cu un click pe linkul de mai jos:

http://pachetpromotional.artafeminina.ro/ofertaspeciala/